Simţi că a căzut cerul peste tine sau că toată lumea ţi se urcă în cap... Ai impresia că-ţi explodează capul şi simţi cum circulă sângele prin tine. Îţi muşti o buză, scrâşneşti din dinţi . Prin capul tău zboară fel de fel de gânduri stupide, un fel de : "Ce caut eu în viaţa mea?"
Te uiţi în urmă, dar nu vezi nimic ; doar nişte urme în nisip care vor fi luate şi ele la rândul lor de valurile ce se lovesc izbitor de ţărm. Timpul trece, nisipul fierbinte ţi se scurge uşor, uşor printre degete. Un fior îţi străbate întreg corpul.
Aş vrea să-ţi dau o palmă , să te trezesc, să vezi că lumea e altfel.
Însă, lumea e altfel, dacă o priveşti cu alţi ochi.
Faza e că lumea perfectă pe care ne-o dorim depinde de noi... lumea asta ne-o creăm prin noi înşine.
A, şi încă o chestie, nu-ţi vărsa nervii pe unele persoane care încearcă doar să te liniştească ! Mai târziu s-ar putea să-ţi pară rău... chiar dacă pe moment vrei să fii doar tu şi cu tine şi nu-ţi pasă de prieteni. [despre chestioara asta cu nervii în postarea următoare, la anul pe vremea asta...la cât de des am scris în ultima vreme...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu